About

L’idée de créer un blog m’est venue dans la perspective de partager des pensées, idées, difficultés, réussites, doutes ou bien anecdotes de la vie de tous les jours et tout ce qui mérite d’être partagé.
Je suis Irina. La fille de papa et maman, dernière de la famille et donc la plus gâtée, la sÅ“ur de Stefan car j’ai la chance d’avoir un frère ainé que j’adore, l’épouse d’un homme “presque parfait” que j’aime fort, la maman d’un garçon plein de vie qui me remplit de bonheur, je suis amie, voisine, cousine, collègue, belle-fille, etc. Bref, je suis comme tout le monde, j’ai besoin d’identifier les relations que j’ai avec les autres pour pouvoir trouver une définition convenable et standard à cette rubrique assez intrusive “à propos”.
En fait, si j’ai choisi de me décrire comme tel, c’est parce qu’il y a très longtemps, j’ai rencontré un tout petit garçon à qui on lui avait demandé “Qui est-tu ?” A cette question banale, il a répondu sans hésitation “Je suis l’enfant de mes parents”. Ça parait sans doute très naturel, mais je me suis rendu compte que nous avons besoin des autres pour trouver une brève définition de nous-mêmes. Nous sommes donc un peu de ceux qui nous gravitent autour. Avec eux et à travers eux nous trouvons des liens, du sens. Du moins, c’est le cas pour moi.
A part ça, je rajouterais que je suis née en Roumanie, à Vaslui, un 31 décembre (pas de chance pour les fêtes d’anniversaire) en 1989 (année symbolique pour l’histoire de mon pays car ça marque la Révolution roumaine et la chute du régime communiste de Ceausescu). J’ai grandi à Iasi (ville située au Nord Est du pays, à la frontière avec la République Moldave). Ayant eu depuis toujours une sensibilité à part et un côté artistique, j’aimais la poésie, le dessin, les histoires, le théâtre. D’ailleurs, quand j’étais petite je voulais faire comédienne. A 9 ans j’ai commencé à apprendre le Français et c’est vite devenu une vraie passion contrairement aux maths ou toute autre science exacte. Au lycée j’ai choisi d’aller en section littéraire et surtout c’est là où je me suis mis en tête qu’un jour j’allais partir en France pour y vivre. Le premier long voyage en France je l’ai fait en tant que fille au pair pour deux mois pendant les vacances d’été sur une île perdue en Bretagne (l’île d’Hoëdic), ensuite je suis rentrée pour finir ma terminale et passer le bac. Peu après, j’ai repris mes valises pour me retrouver à Lyon où j’ai passé 3 ans pour suivre des cours à l’Université principalement mais j’ai aussi travaillé, je me suis amusée (une vraie étudiante), je suis tombée amoureuse plusieurs fois (des erreurs de jeunesse), je me suis fait des amis, en gros, je suis devenue adulte dans un pays étranger.
Pour mon master la vie m’a conduit encore plus loin, en Inde du Sud, à Pondichéry (ancienne colonie française) pour un an, temps suffisent pour revenir changée à jamais. Des belles rencontres, des moments inoubliables, des profs admirables, une culture riche, des nombreux Dieux, un été éternel, un premièr et unique Noel chaud, des voyages, des saveurs, des épices, des couleurs et la liste pourrait continuer à l’infini mais mon intention ce n’est pas de décrire en totalité cette expérience indienne. Pas maintenant.
Le retour en Europe a été difficile mais je suis revenue finir mon master à Lyon pour 6 mois et ensuite j’ai repris mes valises pour faire mon stage de fin d’études à Paris.
Ici, ma vie a encore changé à jamais car j’ai connu l’Amour (avec un grand “a” cette fois-ci). Ensuite il y a eu le tout premier (vrai) job, une grossesse très attendue, le plus beau jour de ma vie quand mon petit prince est né et puis le mariage. Depuis, je suis restée en région parisienne même si Iasi, Lyon et Pondi me manquent. Ma petite famille est mon monde, ma source d’inspiration, mon énergie et ma raison de vivre. Merci à eux !

Ideea de a crea un blog mi-a venit din dorinta de a impartasi ganduri, dificultati, reusite, indoieli sau anecdote din viata de toate zilele si tot ce merita povestit si altora.

Sunt Irina. Fata lui tata si a lui mama, mezina familie si deci cea mai alintata, sora lui Stefan pentru ca am sansa de a avea un frate mai mare pe care il ador, sotia unui barbat “aproape perfect” pe care il iubesc mult, mama unui baietel zglobiu ce ma umple de fericire, prietena, vecina, verisoara, colega, nora, etc. Pe scurt, sunt ca toata lumea. Am nevoie de a identifica relatiile pe care le am cu altii pentru a gasi o definitie acceptabila si standard la aceasta rubrica putin intruziva “despre mine”
De fapt, daca am ales sa ma descriu asa, e pentru ca mi-am amintit de un baietel mic mic pe care l-am intalnit acum foarte mult timp, care a fost intrebat “tu cine esti?” La aceasta intrebare banala a raspuns fara ezitare “Sunt copilul parintilor mei”. Pare foarte firesc dar mi-am dat seama ca avem nevoie de ceilalti pentru a gasi o definitie scurta despre noi. Asadar, ne definim si suntem putin din cei ce graviteaza in jurul nostru. Cu ei si prin ei gasim legaturi, ne gasim un sens. Cel putin asa este pentru mine.

In afara de asta, as mai adauga ca sunt nascuta in Romania, la Vaslui, pe 31 decembrie (n-am avut noroc pentru petrecerile de ziua mea) in 1989 (an simbolic pentru istoria tarii mele deoarece e anul Revolutiei si caderii regimului comunist al lui Ceaucescu). Am crescut in Iasi (oras situat in Nord Estul tarii la granita cu Moldova). Avant din totdeauna o sensibilitate a parte si o latura artistica, imi placea poezia, desenul, povestile, teatrul. De altfel, cand eram mica voiam sa ma fac actrita. La 9 ani am inceput sa invat Franceza si a devenit repede o adevarata pasiune spre deosebire de matematica sau orice alta stiinta exacta. La liceu am ales profilul uman si mai ales atunci a fost momentul cand mi-am spus ca intr-o zi voi pleca in Franta pentru a trai acolo. Prima oara cand am stat mai mult in Franta, am fost “fille au pair” (dadaca de copii la domiciuliu parintilor) pentru 2 luni in timpul vacantei de vara pe o insula pierduta din Bretania (insula Hoedic), pe urma am revenit pentru a termina clasa a XXII a si pentru a da BAC-ul. La putin dupa aceea, mi-am facut din nou valizele pentru a ajunge la Lyon unde am petrecut 3 ani urmand cursuri la Universitate in principal dar am si lucrat, m-am distrat (ca o studenta adevarata), m-am indragostit de mai multe ori (greselile tineretii), mi-am facut prieteni, pe scurt am devenit adult intr-o tara straina.
Cat despre master, viata m-a condus si mai departe in Sudul Indiei la Pondichéry (fosta colonie franceza) pentru un an, timp suficient pentru a reveni schimbata pentru totdeauna. Oameni deosebit, clipe de neuitat, profesori admirabili, o cultura bogata, numerosi Zei, o vara continua, un prim si ultim Craciun cu soare si cald afara, excursii, gusturi, mirodenii si condimente, culori si lista ar putea continua la infinit dar nu am intentia de a va descrie in totalitate aceasta experienta indiana. Nu acum.
Intoarcerea in Europa a fost dificila dar am revenit pentru a-mi termina masterul la Lyon pentru 6 luni si pe urma mi-am facut din nou bagajul si am plecat pentru a face stagiul (practica obligatorie de sfarsit de master) la Paris. Aici, viata mi s-a schimbat iar pentru totdeauna pentre ca am cunoscut ce-i Iubirea (acea iubire cu “I” mare de data asta). Dupa a urmat primul job adevarat, o sarcina mult dorita, cea mai frumoasa zi din viata mea cand s-a nascut micul meu print si pe urma casatoria. De atunci, am ramas in zona Parisului chiar daca Iasi, Lyon sau Pondi imi lipsesc. Mica mea familie e lumea mea, sursa mea de inspiratie, energia si motivul pentru care traiesc. Le multumesc lor !

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *